Fluture țesut, veșmânt
Agățat de copaci,
Înecat în cer, derivat
Între rafale și ploi, singur, singur, compact,
Cu haine și păr în zdrențe
Și centrele corodate de aer.
Nemișcat, dacă rezisti
Acul răgușit al iernii,
Râul apei furioase care te bântuie. Albastru deschis
Umbră, buchet de porumbei
spart noaptea printre florile moarte:
Mă opresc și sufăr
când mănânc un sunet lent plin de frig
Îți întinzi înroșit de apă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o imagine poetică a unei femei înecate, suspendată între cer și pământ, simbolizând poate o pierdere tragică sau o stare de suferință profundă. Versurile evocă un sentiment de melancolie și resemnare în fața destinului.