Picături de ploaie, streșini ude,
Gândul meu zburdalnic, ce-i menit
Să te-nfășoare-n crisolit
Ca-ntr-o alveolă de imagini crude.
Streșini ude, picături de ploaie,
Gândul meu hoinar, hai-hui pe străzi,
Printre anonimi care descarcă lăzi
Încercând a stăvili șuvoaie.
Streșini printre picături zălude,
Mici anomalii de birt bicisnic
Și apoi.. Calvarul Christic,
Picături de ploaie, streșini ude.
Peștii înmulțiți, schilozii umbleți,
Mănăstiri cu îngerii pictați,
Cei din jur, contemporani ciudați..
Ah, cobzari, paharele le umpleți!.
Vreau în noaptea asta să mă mint,
Să îmi vând iluzii pe arginți,
Lăutar să fiu. Și fetelor cuminți
Să le-arăt cum se dezmint.
Matematicile-n plan euclidian,
Aerobele iluzii de acasă,
Locul unde o grimasă
Cântărește-n ecuații cât un an.
Și-n răstimpuri, gândul diafan,
Presărat timid pe nuri, pe gene,
Râde-absent de cotidian
Și in ecuații Post euclidene.
Sensul versurilor
Piesa explorează stări de melancolie și reflecție profundă, folosind imagini poetice ale ploii și ale gândurilor. Naratorul caută evadare în iluzii și în amintiri, într-o lume plină de contraste și de efemeritate.