O sclavă cu ochi lungi, legată-n lanțuri moi
Pătrunde în oglinzi, dă apă iar la flori,
Pe pat misterios își lasă deget pur;
Îmi pune o femeie-n iatacul dimprejur,
Ce prin visarea mea cum vrea să se strecoare,
Ca sticla ce o freci prin razele de soare,
Printre priviri îmi trece şi-absenţa nu le-a frânt,
Şi cruţă mecanismul curatului meu gând.
Sensul versurilor
Piesa explorează o lume interioară complexă, populată de figuri feminine enigmatice și simboluri ale introspecției. Versurile sugerează o călătorie prin visare și subconștient, unde granițele realității se estompează.