Paul Valery – Interior
O sclavă cu ochi lungi, legată-n lanțuri moiPătrunde în oglinzi, dă apă iar la flori,Pe pat misterios își lasă deget pur;Îmi pune o femeie-n iatacul dimprejur,Ce prin visarea mea cum vrea să se strecoare,Ca sticla ce o freci prin razele de soare,Printre priviri îmi trece şi-absenţa nu le-a frânt,Şi cruţă mecanismul curatului meu gând.