Paul Verlaine – Asfințituri

Zarea vlăguită
Varsă peste câmpuri
O melancolie
Ca la asfințituri.
O melancolie
Leagănă-n dulci cânturi
Inima-mi uitată
Tristelor apusuri
.
Vise defilează –
Sori în asfințituri.
Fiecare rază
Cade pe nisipuri,
Spectre înroșite
Și neliniștite
Umbre-n asfințituri
Cad peste nisipuri.

Sensul versurilor

Piesa descrie un sentiment de melancolie și nostalgie asociat cu apusurile de soare. Imaginile vizuale puternice ale soarelui care apune și umbrele creează o atmosferă contemplativă, sugerând o reflecție asupra trecutului și a efemerității timpului.

Lasă un comentariu