Tu te scoli, apa se liniștește,
Tu te culci, apa înflorește.
Tu ești apa întoarsă din genuni,
Tu ești pământul prinzând rădăcină
Și unde toate își au sălaș.
Tu faci globuri de liniște în deșertul vuietelor,
Tu cânți imnuri de noapte pe corzile curcubeului,
Tu ești în tot și anulezi toate drumurile.
Tu duci prinos timpul,
Tinereții din veci a flăcării exacte,
Îmbrăcând într-un văl natura și făcând-o din nou.
Femeie, tu aduci pe lume un trup asemenea
Cu al tău.
Ești asemănarea.
Sensul versurilor
Piesa celebrează esența feminină ca o forță vitală a naturii, aducătoare de liniște și viață. Femeia este portretizată ca un element fundamental, conectată profund cu elementele primordiale.