Mă plimb călare pe câmp
Îi las calului liber frâul.
Privesc meiul lapițar și secara,
Privesc și grâul..
Iepuri, șopârle, lăcuste
Și-o ciocârlie, sus în văzduh.
Florile și-au ridicat fustele înguste
Și-au rămas cu genunchii goi
În zăduf..
Până acum totul era calm
Furtuna s-a apucat cerul să cearnă.
Și împăratul și sluga lui
Tot o tigvă lasă-n urmă.
Mă plimb călare pe câmp
Îi las calului liber frâului
Privesc meiul lapițar și secara
Privesc și grâul..
Până acum totul era calm
Furtuna s-a apucat cerul să cearnă.
Și împăratul și sluga lui
Tot o tigvă lasă-n urmă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o plimbare contemplativă prin natură, unde observarea detaliilor simple se îmbină cu o reflecție asupra efemerității și a egalității în fața destinului. Imaginea furtunii care se apropie aduce un contrast puternic cu calmul inițial, subliniind ideea că toți, indiferent de statut, sunt supuși trecerii timpului.