Lângă vadul de la Huși
Sus pe malul Prutului
Unde-i dealul plin de cruci
Pân’ la Hanul Mutului
Zace lat cu capu-n sânge
În desişul nucilor
Viaţa-şi cântă moartea-şi plânge
Regele haiducilor.
Unde-s fraţii meu hoinari
Dragostea argintului
Unde-s caii armăsari
Plinătatea vântului
Unde-s fetele zglobii
Suferinţa sfântului
Unde-s vinurile vii
Sângele pământului.
Cânt venirea fătului
Plâng plecarea dorului
Cânt iveala zorilor
Plâng apusului soarelui (soarelui)
Cânt pornitul pasului (soarelui)
Plâng sfâşitul drumului (soarelui)
Cânt căldura focului (soarelui)
Plâng răceala scrumului (soarelui)
Plâng răceala scrumului (soarelui)
Plâng răceala scrumului (soarelui)
Plâng sfârşitul drumului (soarelui)
Plâng sfârşitul drumului (soarelui)
Plâng sfârşitul drumului (soarelui)
Plâng sfârşitul drumului (soarelui)
Plâng sfârşitul drumului (soarelui)
Sensul versurilor
The song reflects on the death of a haiduc (outlaw) and mourns the loss of companions, freedom, and life's joys. It contrasts the celebration of beginnings with the sorrow of endings, highlighting the transient nature of existence.