Carnea e oaselor geamănă,
Oasele, sângelui gemene.
Moarte, cine îţi seamănă,
Cine mai poate să-ţi semene?.
Poate eşti câmp înflorit,
Poate eşti hrubă de sare,
În care, ca un stâlp înlemnit,
Stă, fără-ntrebări, fiecare.
Sensul versurilor
Piesa explorează relația dintre viață și moarte, sugerând o legătură intimă și inevitabilă între cele două. Versurile reflectă asupra naturii morții și asupra modului în care fiecare individ se confruntă cu aceasta, acceptând-o într-o tăcere contemplativă.