Mâinile cântau ca pădurile,
Șoldurile nechezau ca stepele,
Ochii purtau corăbii cu pânzele umflate,
Genunchii pășteau: căprioare.
Dar buzele, buzele rămâneau neclintite,
Iar tâmplele roșii zvâcneau
Lângă roșul urechilor ciulite,
Lângă roșul timid al obrajilor.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de emoție intensă, exprimată prin imagini puternice din natură și metafore. Corpul reacționează la o trăire interioară profundă, în contrast cu tăcerea buzelor, sugerând o reținere sau incapacitate de a exprima verbal sentimentele.