Orice clipă a mea
Eu am trăit-o
Altădată
Într-o epocă profundă
Din afara mea.
Sunt departe cu memoria mea
În urma acelor vieți pierdute.
Mă trezesc într-o baie
De dragi lucruri obișnuite
Surprins
Și îmblânzit.
Urmăresc norii
Ce se topesc încet
Cu ochi atenți
Și-mi aduc aminte
De câte un prieten
Mort.
Dar Dumnezeu ce este?
Și creatura
Înfricoșată
deschide larg ochii
Și primește
Stropi de stele
Și muta câmpie.
Și se simte
din nou bogată
Sensul versurilor
Piesa explorează tema memoriei și a reîncarnării, sugerând că viața prezentă este doar o continuare a unor existențe anterioare. Naratorul se simte conectat la trecut și găsește consolare în contemplarea naturii și a spiritualității, chiar și în fața pierderii.