Seara se prelungește
Printr-o pâlpâire șovăielnică
Și puțin câte puțin un freamăt prin ierburi
Pare să reîmpace infinitul cu soarta.
Lunar atunci pe neașteptate
Se naște ecoul
Și se topește în fiorul apelor.
Nu știu cine a fost mai viu,
Murmurul râului îmbătat
Ori atenta ce gingaș tăcea
Sensul versurilor
Piesa descrie o seară liniștită în natură, unde timpul pare să se dilate. Versurile sugerează o contemplare asupra efemerității vieții și a împăcării cu destinul, într-un cadru natural plin de mister și frumusețe.