Pășește ușor și aici poate, aproape,
Spunând: „Soarele acesta și atâta spațiu
Te liniștesc. În vântul pur poți
Auzi timpul umblând și vocea mea.
Duc în mine, adunat pic cu pic și zăvorât,
Avântul mut al speranței tale.
Eu sunt a ta auroră și neprihănită zi”.
Sensul versurilor
Piesa transmite un sentiment de speranță și liniște, sugerând că în mijlocul naturii și al trecerii timpului, se găsește consolare și un nou început. Vorbitorul își asumă rolul de purtător al speranței și de vestitor al unei zile senine.