aurora

Rafael Alberti – Pirat

de

Din ciclul „Un marinar pe uscat” (1924).Pirat de mare și cervoi fi, de n-am fost cumva.De n-am furat aurora,de n-am furat-o, ei bine,o voi fura!Pirat de mare și cer,pe-un contratorpilor,cu șase matrozi străjuind,trei câte trei într-un schimb.De n-am furat aurora,de n-am furat-o cumva-ei bine, o voi fura!

George Coșbuc – Aurora

de

Tu regină măiestoasă, prietena lui Dumnezeu,Ca un râu d’argint să varsi luminosul păr al tăuPeste drăgălașii umeri, când răsari însvăpăiată,Nobilă, cu ochi de zâmbet și cu mers ușor de fată.Și cum vii, o visătoare, rătăcind pe cer așa,Tu pierzi una câte una stelele din salba ta.Te-ai împodobit, Frumoaso, cu tot ce-i frumos sub soare,Și zâmbești … Citește mai mult

Giuseppe Ungaretti – Zi După Zi – 17

de

Pășește ușor și aici poate, aproape,Spunând: „Soarele acesta și atâta spațiuTe liniștesc. În vântul pur poțiAuzi timpul umblând și vocea mea.Duc în mine, adunat pic cu pic și zăvorât,Avântul mut al speranței tale.Eu sunt a ta auroră și neprihănită zi”.

Giuseppe Ungaretti – Nașterea Aurorei

de

În blânda sa manta și-n nimb,De la sân fugară,Batjocoritoare și se pare chemată,O floare de palid jăraticSe smulge și se aruncă, fecioara noapte.Este ceasul desprinderii întâiului clarDin ultimul tremur.În marginea cerului un vertij livid se deschide.Degete ca smaraldulCu mișcări anapoda țesO pânză.Și umbrele de aur, tăcând pregătiteDe inconștiente suspine,Mută brazdele în efemere râuri.

Paul Valery – Aurora

de

Lui Paul Poujaud.Mohorâta-nvălmășireCe-mi slujea drept somn, acumUrmărind roza ieșireA soarelui piere-n fum.Prin suflet merg înainteCu-o încredere fierbinte:E ruga dintâi! Gingași,Abia smulși din dune grele,Pe pașii rațiunii meleEu fac admirabili pași.Salut! încă-n somn complice,Voi, când gemene zâmbiți,Similitudini amiceCe-ntre cuvinte luciți!Cu-o lărmuire de-albineVă voi avea-n coșuri pline,Și pe-un fuscel tremuratDin scara mea aurită,Prudența mea lămurităȘi-a pus piciorul … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Zori de Aur

de

O cracă-naltă-n balta albă s-apleacă, saltă,Și vara, -n unda clară, scaldă pe vesela-nverziță;În vânt un cânt din sălcii zboară spre balta adormităSă fie ea, – iubita mea? –Dar nuEra o turturea.Lărgind în zori de zi dulceața ei pe baltă,Și verdea cracă-n vânt s-apleacă și-n apă saltă.Fiori timizi de roze zori, ușori și creți trec peste … Citește mai mult