Picură în lac
un singur strop de vin
şi soarele se stinge.
Scaune goale
statuile s-au întors
în celălalt muzeu.
Să fie vocea
prietenilor defuncţi
sau gramofonul?
Degetele ei
pe batista albastră –
priveşte: corali.
Am îmbrăcat iar
frunzişul copacului
şi tu behăi.
Noapte, vântul..
despărţirea se întinde
şi unduieşte.
Femeie goală
rodia care s-a spart
era plină cu stele.
Nu are ochi
șerpii pe care-i ținea
îi mănâncă mâinile.
Tu scrii;
cerneala a scăzut,
marea suie.
Sensul versurilor
Piesa este o colecție de haiku-uri care explorează teme precum efemeritatea vieții, frumusețea naturii și inevitabilitatea morții. Versurile creează imagini puternice și contrastează elemente precum bucuria și tristețea, viața și moartea.