Merg
Să fiu numărat.
Mă vaiet și fumeg
Între scrisuri vechi (înălbind,
Putrezind). Jobenul
Mi-e plin cu pământ.
Cartea pe care-o citesc
E groapa unui gropar
(Ori poate-a călăului închis
Duios, cu securea în lacră) ;
Mă vaiet și fumeg
Până ce clipa aceasta
Devine cealaltă.
Nimeni nu aude pe nimeni,
Sunt ca la o petrecere cu muzici
Și nimeni nu-mi vede pașii
Dumicați,
Duminicați, pe strade.
Merg la Bethleem, la
Recensământ. Merg să fiu
Numărat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de alienare și de apropiere a morții. Protagonistul se simte nevăzut și neauzit, ca și cum ar participa la un recensământ existențial, mergând spre un loc simbolic (Bethleem) pentru a fi numărat, dar fără a găsi sens sau conexiune.