Dormeam în munți –
pe cel mai întins peron printre linii
unui om călare i se făcea loc
precum singuraticului distinct ca un
Semn.
Cine-i? strigam, opriți-l!
avea o suită caraghioasă,
mulți asini și multe oi,
animalele se înșirară
după tabele indicatoare și începură
să înghită șinele de la capăt
până când nu se mai văzură de fum,
trenurile se aplecară pe o parte,
pășeam pe traverse încet,
se născu un râs ca de gâze dulci,
ne apucarăm la întâmplare de mâini,
străini cu ceilalți, și mai străini,
și fugeam, fugeam
pe sub cărucioare
care ne răcoreau cu apă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un vis suprarealist despre o călătorie stranie și o transformare misterioasă. Imaginile puternice și simbolice sugerează o evadare din realitate și o explorare a subconștientului.
