Alergam și alergam
Arme inimaginare
Fără să ne-ntrebe vârsta
Ne-mpușcau pe fiecare.
Cutezam și cutezam
Oameni răi, priviri meschine
Puneau viperele morții
Să ne șteargă din destine.
Chiuiam și chiuiam
Tot spre rosturi rânduite
Mulți cădeau, lăsând pe lume
Nunțile neîmplinite.
Ne-ntrebam și ne-ntrebam
Dacă moartea e din ceruri?
Mult prea tineri, nu știam
Să lipsim de la apeluri.
Alergam și cutezam
Hăituind spre hău ocară
Și știam noi că știam
Să iubim eroic – Țara.
Ne miram și ne miram
De ce sângele-n zăpadă
Se preface-n crinerouri
Și nu-și cată azavada.
Flori de viață: crinerouri
Oameni buni, să țineți minte
Să sădiți etern eterne
Flori de dor peste morminte.
La morminte, la morminte
Nu știam noi moartea ce e
Hăituind monștrii rușinii
Ne-am urcat în epopee.
Bulevarde, bulevarde
Mistuiau în flăcări roșii
Bibliile infantile
Pe care le-au scris leproșii.
Tinerete, tinerețe
Vrerea ta ți-ai vrut-o vrută;
Pentru gestul tău eroic
MAICA ȚARĂ te salută.
Sensul versurilor
Piesa evocă sacrificiul tinerilor eroi, transformând moartea lor într-un simbol al eternității și al iubirii de țară. Crinerourile, flori metaforice, reprezintă amintirea eternă a celor căzuți, un omagiu adus curajului și devotamentului lor.