Asemenea vântului
Bate sfârșitul
La porțile crude de dud
Vulpile fug
Cu Luna în gură
Și detunătura n-aud
Închideți ferestrele
Vin vârcolacii
Să soarbă culoarea din sânge
Pe piscuri de aer
Prin cerul impar
Puiul pământului plânge
Răniți de lumini
Albatroșii se mor
De mult răstigniți pe un val
E verde pe-afară
Dansează delfinii
La hora pe-un istm de coral
Și timpul devine banal
Sensul versurilor
Piesa descrie un sfârșit iminent și o lume în declin, unde natura suferă și timpul își pierde sensul. Imaginile puternice sugerează o stare de melancolie profundă și acceptare a inevitabilului.