Când cerne vara prin livezi
mireasma dulce de caise,
deși nu poți să mă mai vezi,
te-aștept cu brațele deschise.
Și cred, cu fiecare pas
pe care-l faci în depărtare,
că dacă singură te las,
tăcerea va striga mai tare.
Respir sub meri de capul meu
trăind o-nchipuită pace,
dar sunt cu sufletul, mereu,
în umbra celei care tace.
Și nici nu pot să mă prefac,
iubito, că mi-ar fi mai bine
dacă la rându-mi vreau să tac
o altă vară fără tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și așteptarea unei persoane dragi, accentuând sentimentul de singurătate și melancolie resimțit în absența acesteia. Tăcerea devine un simbol al acestei lipse, amplificând emoțiile și amintirile legate de persoana pierdută.