Asemenea cornitelor de iadă,
Se îmbulzesc pe ram întâii muguri.
Cu lacrimi mari, ca boabele de struguri,
Butucul viței plânge în ogradă.
Miros de frunze arse, fum de ruguri,
Și vrăbiile gureșe-n livadă.
Pământul aburește din zăpadă,
Cutreierat în carnea lui de pluguri.
O dulce amețeală te colindă
Și geana bate: fluture-n lumină.
Mustind de sevă, pomii din grădină,
Au prins golașe ramuri să-și întindă
Și-așteaptă dimineața aprilină
În albe policandre să-i aprindă.
Sensul versurilor
Piesa descrie venirea primăverii și renașterea naturii după iarnă. Imaginile vii ale mugurilor, lacrimilor viței de vie și ale pământului aburind evocă un sentiment de prospețime și speranță.