Din ciclul „Sonete de primăvară”.
Pluteam în somn ca-n luntre, duși de ape
Și picurau în noi pierdute zvonuri
De pli molcuțe-n noapte, surde tonuri,
Burlane țârâind, murmur de clape.
Gângave voci creșteau, confuze sonuri
Și ascultam, filtrând prin grele pleoape,
Cum ploaia cade, țarina s-adape,
În clipocit de unde, vagi isonuri.
Dar când, în zori, Aprilie bătu-n fereastră
Și am ieșit cu frunțile-n lumină,
Ne salută din prag, cu floare-albastră.
Și albă, liliacul din grădină,
Care-nflorise spre uimirea noastră
Și tremura de rouă-n ziua lină.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de visare și contemplare în timpul unei ploi blânde de primăvară. Natura se trezește la viață, iar liliacul înflorit simbolizează uimirea și bucuria noilor începuturi.
