Atât de încet răsună
Seara albastrelor umbre
Pe zidul alb.
Apune în liniște anul tomnatic.
Oră a nesfârșitei melancolii,
Ca și cum m-ar durea moartea ta.
Dinspre astre adie
Un vânt de zăpadă prin părul tău.
Cântece sumbre
Gura ta de purpură-n mine cânta,
Coliba tăcută a copilăriei noastre,
Legende uitate.
Ca și cum, blândă jivină, aș sălășlui
În valul cristalin
Al izvorului răcoros
Și-n jur ar înflori viorele.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de melancolie și pierdere, evocând amintiri din copilărie și imagini ale naturii. Vorbește despre durerea provocată de moarte și de trecerea timpului, într-un cadru autumnal și liniștit.