Ceasornicul spre ziuă cinci bătând –
Pe-nsingurați îi prinde-o sumbră groază.
Pomi seci vuiesc în parc când se-nserează;
Se mișcă chip de mort la geam curând.
Această oră poate a și stat.
Năluci nocturne-n ochii tulburi joacă
În ritm de nave ce pe râu se-apleacă;
Un șir de maici ce lin pe chei se-abat.
Se-aud și țipete de lilieci
Cioplind în parc sicriul pentru oase.
Schelete licăresc prin ziduri roase.
Cernit, nebunu-ezită pe poteci.
Azuru-ngheață-n nori de toamnă, sus.
În brațe-ndrăgostiții dorm. De-astrale
Aripi de înger sprijinit, pe pale
Tâmple un nobil laurii și-a pus.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de singurătate și melancolie profundă, evocând imagini sumbre ale morții și trecerii timpului. Versurile creează o atmosferă apăsătoare, accentuată de prezența elementelor nocturne și a simbolurilor mortuare.