Descompunere alunecând prin putreda odaie;
Umbre pe galbene tapete; în sumbre oglinzi se boltește
Tristețea de fildeș a mâinilor noastre.
Perle brune curg printre amorțitele degete.
În liniște
Ochi își deschide un înger, albaștri, de mac.
Albastră-i și seara;
Ceasul stingerii noastre, umbra lui Azrael
Ce-ntunecă o brună grădină.
Sensul versurilor
The poem depicts a scene of decay and fading beauty, filled with a sense of impending doom and melancholic acceptance of death. The imagery evokes a feeling of sadness and resignation in the face of mortality.