Georg Trakl – Amin
Descompunere alunecând prin putreda odaie;Umbre pe galbene tapete; în sumbre oglinzi se bolteșteTristețea de fildeș a mâinilor noastre.Perle brune curg printre amorțitele degete.În linișteOchi își deschide un înger, albaștri, de mac.Albastră-i și seara;Ceasul stingerii noastre, umbra lui AzraelCe-ntunecă o brună grădină.