Voici venir l’automne
Et la chute des anges.
Jean Cocteau.
Toamnei mele fără frunze
Îngerii-ntind pânze
De mătase subțire
Îngerii toamnei peste fire.
Plânge Sybil
Sub gene de pistil
Curate ca mirul
Tăcerea-nnoadă firul
Frunzele curg lin
Îngerii toamnei vin
Ca păsările pe corăbii.
În vestmintele ninsorii
Îngerii iau mireasma florii
La judecată,
Toamnă curată!
Cântă clavirul
Tăcerea înnoadă firul
Frunzele curg lin
Îngerii toamnei nu vin.
Sensul versurilor
Piesa explorează melancolia toamnei și prezența simbolică a îngerilor. Versurile evocă o atmosferă contemplativă, unde tăcerea și căderea frunzelor se împletesc cu imaginea îngerilor.