Sorbiră deci cafea, această zeamă
Iubită și de turci și de creștini
Deși în alt chip fiartă. Fără teamă
Vorbi-n sfârșit și doamna: – „Ce destin!
Ca musulman, zi Beppo, cum te cheamă?
Ce barbă, Doamne! Spune-mi: nu-i un chin
Să fii atâta vreme călător?
Pe-acolo, prin străini, nu ți-a fost dor?
Sensul versurilor
Un fragment dintr-o operă mai amplă, surprinde o conversație între o doamnă și un călător numit Beppo. Dialogul explorează tema identității, a dorului de casă și a experiențelor trăite în călătorii.