„Caut apă
În care te-ai oglindit“
Ion Mircea
La munte izvorul
Din cer izvorăște.
Ca sufletul mamei,
Ca sfântul ei grai
În care te văd
Fără de moarte.
Acolo, iubito,
Cetină leagănă
Mireasma pletelor tale.
Dulcea suflare a lor
Apropie cerul de oameni.
Și eu în
Adâncu-i cel rodnic
Ca-n lumina ochilor tăi
Fără de moarte mă văd.
Sensul versurilor
Piesa este o meditație asupra naturii și a spiritualității, folosind imaginea munților și a izvoarelor ca simboluri ale purității și eternității. Eul liric se regăsește în frumusețea peisajului montan, perceput ca o oglindire a sufletului și a legăturii cu divinitatea.