De astă-noapte
pământul a început
să se rotească mai repede
morții sug zeama
din mușchiul de lespede.
Și ce dacă sunt
și este și va fi
tot una-s cărarea dacă
un arbore leșină-n picioare
el care știe cel mai bine
ruga.
O să mă taie o pasăre-n zbor
o să mă zdrobească rotativa
cum nu se poate mai iute
mai sacadat
inima încă se-aude
lângă zidul pătrat.
Cu mâna din ce în ce mai străvezie
copiez după natură
explozia celulară
plouă peste mine cel dinăuntru
plouă peste mine cel dinafară
Sensul versurilor
Piesa explorează tema efemerității vieții și a transformării continue, juxtapusă cu ciclicitatea naturii. Vorbitorul reflectă asupra mortalității și a legăturii dintre viață și moarte, sugerând o acceptare stoică a inevitabilului.