În vidul amiezii-n care pare-mi
că trece lin, fără să lase
de-a lungul lâncedei terase
nici urma unui foșnet baremi,
o simte aerul din jur,
iar invizibilu-n răstimp
devine luminosul nimb
al făr’-de-trupului său pur.
Sensul versurilor
Piesa descrie o prezență eterică, posibil o nimfă, percepută într-un cadru natural static. Versurile sugerează o legătură între lumea vizibilă și cea invizibilă, subliniind puritatea și misterul acestei entități.