Venetul soare-mi joacă blond pe rochii
și-mi face părul, ca-ntr-o alchimie,
aurifer; sprâncenele-mi sunt mie
ca niște punți purtându-te spre-o mie.
de mari primejdii, când privești în ochii
mei verzi, așişderi tainicelor ape
ale canalelor cu marea când aproape
și clară, când cu-nzăbtrenite pleoape.
Cei ce mă văd – iubitul cățelandru
mi-l pizmuie, căci mâna mi-o trec tandru
prin părul lui, în timp ce, ca o lavă.
răcită, face-se când mi-o strâng unii
din cei mai nobili fii ai urbei – junii
ce gura mea o tem ca pe-o otravă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o curtezană venețiană, a cărei frumusețe ascunde un pericol subtil. Ea este admirată și invidiată, dar și temută pentru puterea pe care o deține.