Când zeu-n lebădă intra c-un gând,
se-nfiora, aflând-o-așa frumoasă,
și, tulburat, simți că-n ea se lasă.
Dar îl purta înșelăciunea-i, când.
Nepriceputei noi făpturi nicicum
nu i-a-ncercat simțirile, spre faptă.
Pe cel ce-n lebădă spre ea se-ndreaptă,
deschisă, Leda-l cunoscu: acum.
Ce el cerea, ea nu putea ascunde,
pierdută-n zbateri. Și s-a-ncolăcit
lin lebăda pe brațele-i rotunde,
când zeu-așa-n iubită s-a plecat.
Și fu, simțind penajul fericit,
la sânu-i lebădă cu-adevărat.
Sensul versurilor
Piesa descrie momentul mitologic în care Zeus, transformat în lebădă, o seduce pe Leda. Explorează tema transformării, a dorinței și a supunerii în fața divinității.