Rainer Maria Rilke – Leda

Când zeu-n lebădă intra c-un gând,se-nfiora, aflând-o-așa frumoasă,și, tulburat, simți că-n ea se lasă.Dar îl purta înșelăciunea-i, când.Nepriceputei noi făpturi nicicumnu i-a-ncercat simțirile, spre faptă.Pe cel ce-n lebădă spre ea se-ndreaptă,deschisă, Leda-l cunoscu: acum.Ce el cerea, ea nu putea ascunde,pierdută-n zbateri. Și s-a-ncolăcitlin lebăda pe brațele-i rotunde,când zeu-așa-n iubită s-a plecat.Și fu, simțind penajul fericit,la … Citește mai mult

Ion Pillat – Leda și Lebăda

Ce nufăr mare tremură pe lac?Ce pânză ninsă flutură prin stele?Ce aripe, ce visuri, se desfacSfidând cenușa patimilor mele?Revino, purtătoare de solie!Pe lacul clar cu stele pietruit,S-a scuturat o înflorire vie.Icoana ta în suflet mi-a zâmbit.Nici biruința omului sălbatec,Nici lesbienele înlănțuiri,N-or mai aprinde focul nebunatecÎn care-am ars cu trup și năluciri.Destule brațe mi-au fost vii … Citește mai mult

Ion Pillat – Leda

Într-o țară unde Visul e stăpân peste Durere,Într-o țară de văzduhuri adumbrite de amurg,Sus pe-naltele terase, peste care zboruri curg,Freamăte fâlfâitoare într-un fluviu de tăcere.Leda mai visează încă minunatul trup de pene,Lebăda ce nu dispare de pe cerul legendar.Și iubirea-i cere încă zeilor înalți, ca darMângâieri înaripate dulci ca fluturări de gene.Iată-o, albă, cu penetul … Citește mai mult

William Butler Yeats – Leda și Lebăda

Un suflu brusc… Aripa se mai zbate,Uimită-şi simte gâtul strâns în cioc,I-s coapsele de aripi mângâiateŞi-o strânge lebăda la piept, cu foc.Cum poate spaima să se smulgă dinÎnalta slavă-n pene-ntruchipată?Ce poate trupul ei, sub albul chin,Decât să-i simtă inima bărbată?.Fiori i se strecoară prin spinare.E turnu-n flăcări şi e zidul frânt.Mort e-Agamemnon… Poate să priceapă.Ea, … Citește mai mult