Palmă, culcuș boțit în care
dormit-au constelații, sute
de mii – lăsând, în reurcare
la cer, în urmă, cute.
Culcușul, oare, – atât de dulce
le-a fost, încât, într-însul, clare
și-arzânde, ca un mare sfeșnic,
în tremur veșnic,
să se culce?
O, mâinile-mi care le-au fost
culcuș prielnic, și abscons,
sunt reci, acum și făr’ de rost,
în lipsa astrelor de bronz.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de pierdere și nostalgie după o conexiune cosmică sau spirituală. Mâinile, odată un culcuș pentru constelații, sunt acum reci și lipsite de sens în absența acelei prezențe astrale.