Rainer Maria Rilke – Palmă
Palmă, culcuș boțit în caredormit-au constelații, sutede mii – lăsând, în reurcarela cer, în urmă, cute.Culcușul, oare, – atât de dulcele-a fost, încât, într-însul, clareși-arzânde, ca un mare sfeșnic,în tremur veșnic,să se culce?O, mâinile-mi care le-au fostculcuș prielnic, și abscons,sunt reci, acum și făr’ de rost,în lipsa astrelor de bronz.