Omul cel orb ce stă pe-o punte,
sur ca o piatră de hotar fără de nume,
el poate este doar un fapt, anume
din depărtări spre stele să le-nfrunte
adâncul lin, tăcut centru de constelații
căci totu-n juru-i prins de oscilații.
Neprihănitul este el care stă drept
la încâlcite drumuri pus să steie;
intrarea-ntunecată să încheie
neserioasei lumi, Preaînțelept.
Sensul versurilor
The poem reflects on the figure of a blind man on a bridge, symbolizing a boundary and a connection to the stars. He represents a pure, wise figure standing firm amidst life's complexities, closing the door to a frivolous world.