Versuri corectate și adnotate
Vreau și eu să exist, Părinte,Să fiu o piatră de hotar,Dar ziua-mi geme, noaptea minte,De viață nu mai am habar. Nimic nu-i mai presus ca piatraPusă la baza temeliei,Nimic mai dezmățat ca omulSupus întreg nimicniciei. De mult, odată, ca-n povesteAi stat și tu drept fundament,Un David descojind Carrara,Dar ai rămas doar ornament. Acum te vinzi … Citește mai mult
Omul cel orb ce stă pe-o punte,sur ca o piatră de hotar fără de nume,el poate este doar un fapt, anumedin depărtări spre stele să le-nfrunteadâncul lin, tăcut centru de constelațiicăci totu-n juru-i prins de oscilații.Neprihănitul este el care stă dreptla încâlcite drumuri pus să steie;intrarea-ntunecată să încheieneserioasei lumi, Preaînțelept.
Mă odihnesc lângă o piatră de hotar;și florile se-nalță-n vârful degetelor micide la picior –ca să mă vadă.O copilandră mulge-o vacă;arcul ugerului plinazvârle o săgeatăde lapte în șistar.Brazi se leagănă în mușchi, ușori –și acele lor prinse în rășinăpar gene pline de urdori.Amurg – și de copite nici un tropot.Șistarul cântă – și prin văi … Citește mai mult