Sunt frunzele,
frunzele risipite de abuzul de a voi să fie veșnice,
de a nu voi să cugete, pe întinsul a șase suprafețe
selenare, ce este un pustiu,
de a nu voi să știe ce este stăruința unei picături
de apă pe o țeastă goală, pironită în ploaie.
Ar putea să ni se întâmple alte nenorociri.
În ce zi suntem azi?
Sunt măturate și se îngrămădesc la un loc cu oasele care
n-au dobândit în timpul vieții proprietatea
unui mormânt.
Eu știu că te rănesc,
că acum nu mai ai unde să fugi,
că sângele din vinele mele a suferit o izbucnire de fum.
Tu aveai ochii galbeni și acum nu mai poți să înțelegi
limpede ce este cenușa.
Nu suntem.
Am fost acesta ori acela.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de pierdere, regret și efemeritate. Vorbește despre trecerea timpului și despre incapacitatea de a schimba trecutul, lăsând în urmă un sentiment de melancolie și acceptare a finalului.