Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,
Să nu văd frunzele cum cad din ram.
Fă focul și preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic, niciun cuvânt.
Vreau să mă simt la tine ca acasă,
Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt.
Învăluită-n straie de culcare
Așază-mi-te-alăturea c-un ghem,
Și deapănă mereu, fără-ncetare,
Să n-aud frunzele, sub pași, cum gem.
Ferește-mă în preajma ta, de vasta
Urgie-a toamnei care bântuie.
Și nu mă întreba în noaptea asta
De ce mă înspăimântă frunzele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și frică față de toamnă și trecerea timpului. Persoana caută refugiu și consolare în preajma cuiva drag, dorind să se protejeze de sentimentele negative asociate cu această perioadă.