Versuri corectate și adnotate
Aș vrea să mă așez pe marginea trotuarului,să aștept să se facă noapte la capătul străzii – singurătateamea de-acum mai areceva la fel cu cea din copilărie,când nu știam că trece pentru totdeaunavremea? Nu se poate răscumpăracu nimic vremea de atunci? Nu mai rămâneadevărat niciun gest, chiar așezatpe stradă cu capul în mâini?Și lumina, care … Citește mai mult
Nu pot să stau drept, merg cu toamna-n pieptVântu-n toate rănile mă doareȘi pe orice drum ca un vers postumVine frunza-n întâmpinare. Refren: Și-am să-ți scriu scrisoriPe tulpini de flori, de lumina stelelor pătrunseȘi-un roman să-ți scriuFolosind pe viu, sub umbrar de nucTincturi de frunze. Putredul accent a lovit atentFiecare fir de iarbă verdeClipe indigo, … Citește mai mult
Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,Să nu văd frunzele cum cad din ram.Fă focul și preumblă-te prin casăFără să spui nimic, niciun cuvânt.Vreau să mă simt la tine ca acasă,Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt.Învăluită-n straie de culcareAșază-mi-te-alăturea c-un ghem,Și deapănă mereu, fără-ncetare,Să … Citește mai mult
Zi de toamnă.Zi de toamnă când ceața diminețiiSe-amestecă cu răsăritul ei,Când roua strălucește ca diamantulÎn raza soarelui lasciv ce-a răsărit.Un motan trece agale stradaÎntr-o plimbare de care numai el va știi,În dimineața cea pustieCu miros de ploaie ce va fi.Ieșim și noi din caseAdulmecând mirosul toamnei ruginii,Strivind în calea noastrăCovor de frunze galbene căzute.O simplă … Citește mai mult
Din frunzele ce-n geamAzi s-au lovit într-una,Căzând sub pom morman,Ți-am pus în carte una.Bătând în roșiatic,Ca un țesut domnesc,Cu fire de jăraticCe încă mai sclipesc.E moale ca atlazul,Și ca o gură mutăCe străbătând obrazulPe pleoape te sărută.Precum într-un ghiocAsculți al mării hohot,În foaia mea de focCad frunzele cu șoșot.Auzi foșnirea lină,Suspinul lor ușor,Atunci când prin … Citește mai mult
La mine plouă-n neștire,La tine s-a făcut senin;Nociva verii amintireSe-neacă-n propriul său venin.Când vine toamna, ne răzbeșteO sete de scăpat de noi,De-aceea nimeni nu vorbește,Dacă încep să cadă ploi.Dacă încep să cadă brumeȘi frunze și iubiri și stări,Fiind de-ajuns un singur numeMai multor feluri de uitări.
Cad clipele, cad frunze ca dintr-un pom ceresc.Deopotrivă toate sub talpa mea fosnesc….În palmele întinse le prind necontenit,Așa cum cad, cu pete de soare vestejit.Cad foșnitoare frunze sau clipele se cern?Odată la picioare speram să ți le-astern….Deopotrivă, toate sub talpa mea fosnesc,Din mâna mea căzute sau dintr-un pom ceresc.