Era-n Bizanț un biet zugrav,
monah robit de-o curtezană,
și-a zugrăvit-o lângă-o strană,
cu ochi adânci și chip suav.
Îl despuiară de sutană
și-l biciuiră pe mârșav.
Era-n Bizanț un biet zugrav,
monah robit de-o curtezană.
Dar anii-au stins orice prihană
și-au pus modelului scârnăv,
pe zid, lumină de icoană.
Monah robit de-o curtezană,
era-n Bizanț un biet zugrav.
Sensul versurilor
Un zugrav de icoane bizantin este chinuit de pasiunea pentru o curtezană. Deși este pedepsit pentru slăbiciunea sa, timpul aduce iertare și transformă imaginea curtezanei într-o icoană.