Versuri corectate și adnotate
Era-n Bizanț un biet zugrav,monah robit de-o curtezană,și-a zugrăvit-o lângă-o strană,cu ochi adânci și chip suav. Îl despuiară de sutanăși-l biciuiră pe mârșav.Era-n Bizanț un biet zugrav,monah robit de-o curtezană. Dar anii-au stins orice prihanăși-au pus modelului scârnăv,pe zid, lumină de icoană.Monah robit de-o curtezană,era-n Bizanț un biet zugrav.
La un zugrav foarte vestit mergând din întâmplare,Portretul meu îi comandai; întâi însă-ntrebareArtistului îi adresai, de poate să mi-l facăAșa cum orcui l-o vedea portretul meu să placă;Căci am un mare interes, voi ca-n străinătate,Și-anume-n Franța mai ales, la ochi să pot eu bate,Fiind acum de măritat o fată foarte rară,Și-ai ei epitropi căutând un … Citește mai mult
Nu mai e măicuța,Frunzele cobor.Singuri, copiii,Nu mai pot de dor.Și-au purces să cauteUn zugrăvitor,Care să le-ntoarcăPe măicuța lor.Mari zugravi din lumeIată c-au venit,Și pe albul caseiO au zugrăvit.I-au scris ochii, fața,Părul însorit.Numai vorba mameiNu au zugrăvit.
A murit semeata statuieȘi-am îngropat-o după datinăSub tălpile catedralei.Mâine, sfatul bătrânilorVa porunci ca amintirea eiSă fie nemurităPrin nașterea unui copilCare să-i semene.Nu eu o voi zidi. Eu suntZugravul de fresce.