Versuri corectate și adnotate
Moartea în stradă citește ziarulașezat pe fața cerșetorului mort,moartea în cârciumă-și umple paharul,moartea-i pe câmpuri, moartea-i în cort.Perie-i haina, linge-i pantofii,fii-i pentru o viață valet de lux,chelia de aur a Sfintei Sofiilucească-n sângele tău la reflux.O, dans al morții, clatină-ți lanțul,sclav muzical, fericit instrument…Prin carnea noastră umblă Bizanțul,ba Europa, ba Orient.
Era-n Bizanț un biet zugrav,monah robit de-o curtezană,și-a zugrăvit-o lângă-o strană,cu ochi adânci și chip suav. Îl despuiară de sutanăși-l biciuiră pe mârșav.Era-n Bizanț un biet zugrav,monah robit de-o curtezană. Dar anii-au stins orice prihanăși-au pus modelului scârnăv,pe zid, lumină de icoană.Monah robit de-o curtezană,era-n Bizanț un biet zugrav.
Bizanț, Bizanț… ce ieri dădeai la-nchinători osândă,Iconoclasmul asumându-l ca pe-un dat…Ce ieri nășteai, din roșul de porfir, o cale blândăȘi fiecărei case îi lipseai icoana unui cat.Bizanț, ce nou re-nvii!Și cât răsunet… e-n clopotele ce nu pot să bată,Câți ipochimeni cu urechi de vatăSe-ascund de ighemoniconul din pustii!Constantinopole, ce nou te-arăți!Tu, hidra idolatrilor năimiți,Nici prea … Citește mai mult
Suntem cu toții prinși în lanțPe străzi absurde, în Bizanț:Pe caldarâm pășesc în poanteArhimandriți și eleganteTrecând la rând să se așezelângă leproși, lângă obeze,cu prune galbene, culesepentru prelungi împărătese.Deasupra-le, în loc de soare,Stă semnul crucii. E răcoare.
Îmi place în biserică – cu steagurile ei,argintul sfintelor potire, sfeșnice,lumânări, amvon, icoane.Când intru-aici, în biserica greacă,cu-aromele ei sacre de tămâie,cu coruri și-armonii de liturghie,preoți cu-înfățișare maiestoasă,strălucitori în sclipitoare-odăjdii –cu-n ritm solemn în orice gest al lor –mă poartă gându-atunci la măreția neamului nostru,la preaslăvitul nostru Bizanț.
Leaturi în cutremur nu s-aPrăbușit din munte Brusa,Lungul ei suspin se pierdeFulger în Geamia Verde,Floare-a mărilor confuzeDe atoli și de meduze,Leagăn murmurelor straniiCare-a oțelit Osmanii,Patru zări de minarete,Hogi cu ochii de erete,Ceață galben asiată,Tălpi desculțe, răni de piatră,Soare fără învelișuri,Vorbe, praf, aliș-velișuri,Și, pornit de-aici, tot lanțulCălărimii călătoareCare-a spânzurat BizanțulCa pe-un hoț la drumul mare.
Asta nu-i țară pentru bătrâni. Tinerii stauUnul în brațele celuilalt; păsările în copaci. EștiAici cu-aceste generații care mor – cu cântecul lor.Păstrăvi în cascade, mările pline de pești;Scrumbii, păsăret și animale laudă vara în cor;Tu, alături de tot ce-i creat, se naște și moare, trăieștiÎn această muzică senzuală, unde nu se discernPrintre cețuri monumentele intelectului … Citește mai mult