Ieri sări-n Paris Toamna.
Pe St-Michel tainică strecurând,
În caniculă, sub frunzar domol
Și mă găsi curând.
Mă plimbasem tocmai spre Sena
Și-mi arseră-n suflet cânturi:
Gri, stranii, triste, purpurii,
De faptul, c-aș muri.
M-ajunse Toamna și-mi șopti,
Și Saint-Michel cutremurase,
Zum, zum: fluturase în drum, în lung,
Frunze amuzante.
Un minut: Vara nici nu s-opri,
Din Paris Toamna fugi râzând.
C-aici fu, doar eu știu,
Sub frunzare gemând.
Sensul versurilor
Piesa descrie o experiență melancolică în Paris, unde toamna aduce gânduri despre moarte și efemeritate. Vara încearcă să reziste, dar toamna își lasă amprenta asupra sufletului poetului.
