Rafael Obligado – Nălucire

Vine în vis, se simte, se zărește
în tremurul de buze, nechemată;
Zorii o văd fugind pe-nalte creste,
prin amurgita umbră zbuciumată.
Emană melancolice parfumuri
de trandafir – funebră vestejire;
Se pierde în tămâie și în fumuri,
ca licărul luminii din privire.
Surata dup-amiezii, -ngândurată,
din adâncimea văii scânteiază
– un fulger orbitor, ca o săgetată,
ce-n palidul azur se estompează.

Visión
de Rafael Obligado.
Se sueña, se presiente, se adivina,
estremécese el labio y no la nombra;
el alba la ve huir de la colina
velada entre los pliegues de la sombra.
Espira el melancólico perfume
de la rosa en un féretro olvidada;
se deshace en incienso, se consume
a la rápida luz de una mirada.
Hermana de la tarde, pensativa
en el fondo del valle resplandece;
un instante deslumbra, y fugitiva
en el pálido azul se desvanece.

Sensul versurilor

Piesa descrie o apariție eterică, o nălucire care vine în vis și se estompează rapid, lăsând în urmă un sentiment de melancolie și pierdere. Imaginea este bogată în simboluri ale naturii și ale efemerului.

Lasă un comentariu