Aripa sfântă cu foc, polen,
În zadar lovesc, îi rup,
Nu rămâne în urma mea
Viciul, viciul.
Polen îmi cerne pe suflet,
Stau în beție lejer,
Se nasc focuri crude-n mine:
Sunt vesel, sunt vesel.
O lovesc. Îi rup aripa.
Pasăre veselă, huși,
Huși. Ce vrei de la mine?
Voi muri, muri.
Ea tot cerne. Incandescent
Se ard nervii, venele,
Doar eu voi transpira
Mai rece, rece.
Sensul versurilor
Piesa explorează o luptă internă cu viciile și inevitabilitatea morții, folosind imaginea unei păsări ca simbol al purificării sau al unei forțe implacabile. Naratorul oscilează între euforie și disperare, confruntându-se cu consecințele acțiunilor sale și cu o forță exterioară care îl copleșește.