Într-o noapte pe când mergi pe stradă,
dinspre magazinul tău și casa ta
către cimitir,
mă vei auzi strigându-te din interiorul
gropii deschise și vei realiza
că noi am fost mereu împreună.
Eu sunt esența clară a conștiinței
din ființa ta, aceeași în extaz,
ca și în oboseala pricinuită de ura pentru propriul sine.
În acea noapte când, eliberat de frica șerpilor
și de întreaga tracasare pricinuită de furnicile sâcâitoare, vei auzi
vocea mea familiară, privește candela deja aprinsă,
miroase parfumul, surpriza cinei pregătită
de iubită în lăuntrul tuturor celorlalte iubite.
Acest tumult al inimii este semnalul meu.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema conexiunii dincolo de moarte, sugerând că esența conștiinței și iubirii persistă. Vorbitorul îndeamnă ascultătorul să recunoască semnele prezenței sale, chiar și în mijlocul fricii și al pierderii.