Contra-teroarea e vâlceaua pe care ceața o umple cu-ncetul,
e foșnetul trecător al frunzelor ca un roi de rachete amorțite,
e greutatea bine împărțită, e mersul vătuit al animalelor și al insectelor
trăgând o mie de săgeți pe scoarța fragedă a nopții,
e sămânța de lucernă pe gropița unei fețe mângâiate,
e incendiul lunii care nu va fi niciodată incendiu,
e un minuscul mâine ale cărui intenții nu ne sunt niciodată cunoscute,
e un bust în culori vii care se-nclină zâmbind,
e umbra, la câțiva pași, a unui scurt tovarăș ghemuit pe vine
și care se gândește că pielea cingătoarei o să i se rupă.
Ce importanță mai are atunci ora și locul unde ne-a dat dracul întâlnire!
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de confuzie și incertitudine folosind imagini poetice și metaforice. Versurile sugerează o lume în care amenințările sunt ascunse și viitorul este imprevizibil, culminând cu o resemnare cinică față de soartă.