Nivel de cunoaștere redus?
Da de unde.. nu..
Nu înseamnă prostie,
Eventual ignoranță.
Cât privește cultura..
Asta da…da,
Ea poate corecta ignoranța,
dar nu și prostia.
Și apoi, fără prostie,
ne-am plictisi înfiorător.
Nu, nu-i adevărat că stările
se definesc doar una
în raport cu cealaltă.
Iar eu nu confund greșelile cu prostia.
Evident este că,
prostia are cauze biologice.
Obiectivă și de neimputat.
Nu e un defect,
e mai degrabă un blestem.
De imputat e agresivitatea prostiei,
dar asta e o altă poveste.
*
Din păcate, n-ai dreptate.
Configurația neuronală
și viteza de transmitere a informațiilor,
chestiile astea prozaice
care stau la baza gradului de inteligență
nu se schimbă decât în rău,.
în timpul vieții,
dar nu-i nicio problemă.
Iar antonimul prostiei
e inteligența,
nu deșteptăciunea.
Deștept poți deveni,
fiind, în același timp, prost.
Și ce n-ar da proștii
să fie bănuiți de intenția
de a deveni astfel…
Și ce n-ar da să fie
doar o chestie de „pregătire”..
S-ar umple lumea de inteligenți.
Oricum,
Eu vorbeam despre prostie,
nu despre proști.
Chiar dacă, practic,
prostia nu e de sine stătătoare,
e o noțiune independentă
și chiar subiectul unui gând.
Un prost care se plictisește
e doar un prost obișnuit
și care, în acele momente
dă cu pietre după păsări.
*
Proștii sunt neinteresanți.
Prostia, însă, e, uneori, fascinantă.
*.
Așa să fie, dacă vrei tu.
Proștii nu se plictisesc întotdeauna.
Mai au și momente
în care își găsesc de lucru.
Și, oricum,
mă refeream la prostie,
nu la proști..
*
Dacă doar inteligenții ar avea voință..
N-ar fi lumea plină de proști
cu putere de decizie.
Și polemica ar fi bună,
dacă ar avea fond.
Atât de rar mai vezi oameni care știu
Care pot lupta..
Și care nu se mulțumesc
să se așeze pe marginea drumului,
reproșând universului
sau oamenilor că:
au fost nedrepți cu ei..
Nici nu știi cât mă bucură
când oamenii
chiar simt
ce vreau eu să transmit.
Sensul versurilor
Piesa explorează conceptul de prostie, diferențiindu-l de ignoranță și inteligență. Sugerează că prostia are o componentă biologică și că, deși proștii pot fi neinteresanți, prostia în sine poate fi un subiect fascinant de gândire.